Ce s-a întâmplat?

Ziua Recoltei a însemnat tarabe mesele galbene aduse din Piața centrală, mici, bere ieftină, Kurtos Kalacs, pâine și cam atât. Las imaginile să vorbească, iar dacă nu ați fost prezenți, veți înțelege de ce n-ați pierdut nimic.

Mulțumesc, VisUrât, pentru fotografii.

Cum să nu organizezi o zi a recoltei is a post from: Orașul Deva * blog

Deva de altădată și de azi is a post from: Orașul Deva * blog

Deva, în urmă cu 100 de ani şi astăzi is a post from: Orașul Deva * blog

Străzile nepavate şi noroioase erau luminate din când în când de câte un felinar. Ziua, bulevardele, două la număr, erau înţesate de trăsuri de toate felurile, mai mult sau mai puţin cochete, trase de cai puternici. Oameni îmbrăcaţi frumos, bărbaţi în frac negru şi cu mănuşi albe, femei care-şi ascundeau chipul sub umbreluţe colorate şi ale căror corsaj le desena graţiozitatea fragilă, iar cutele rochiilor lungi le cădeau pe şolduri, defilau în toate părţile. Casele modeste, dar frumoase, cu etaj sau fără, erau tapetate cu flori ori viţă pe dinafară. O mulţime de călăreţi traversau bulevardele, iar domniţele, întinse comod pe pernele trăsurilor, le răspundeau la salut cu un semn din mână. În epoca în care se petrec acestea, oraşul nu semăna deloc cu ceea ce este astăzi. Asta era atmosfera în urmă cu un secol în oraşul Deva. „Parfumul” clipelor trecute mai poate fi redat doar de poveştile unora care au trăit acele vremuri. Mărturiile sunt puţine, însă imaginile de atunci au fost surprinse în fotografii.

În anul 1900, la Deva existau aproape 50 de străzi, două biserici, trei hoteluri, un teatru, restaurante şi nelipsitele cârciumi. O parte dintre clădirile de atunci nu mai există astăzi, ele fiind înlocuite cu blocuri de locuinţe. Altele au rezistat nemodificate până în prezent, chiar dacă de atunci a trecut mai bine de un secol. Străzile încă nu erau pavate, motiv pentru care, pe timp de ploaie, noroiul împiedica circulaţia. Pavarea lor a început abia în anul 1920. S-a început cu strada Călugăreni, deoarece pe acolo curgea Valea Aramei, un pârâu neregulat în care se adunau toate murdăriile, dar şi pentru că, de-a lungul străzii se aflau cimitirele, iar în timpurile ploioase, accesul la ele se făcea anevoios. În acea perioadă, “buricul” oraşului era piaţa unde acum se află primăria. Acolo aveau loc evenimentele cele mai importante. Clădirea în care astăzi îşi are sediul Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Hunedoara era, în anul 1900, hotel şi se numea “Central”. Hotelul despre care este vorba avea o faţadă cu privirea spre un altul care, la vremea respectivă, se numea “Hotel Orient”. La Deva mai exista şi hotelul “Crucea Albă”. Se spune că, în 1886, acolo a poposit, în drumul său spre exil, Alexandru Ioan Cuza.

Prin 1921, în hotel a izbucnit un incendiu şi clădirea a fost închisă. Un an mai târziu, imobilul a fost reclădit cu două etaje, iar în 1923, lucrările erau aproape terminate. “Crucea Albă” era cel mai frecventat loc. Asta pentru că în hotel, pe lângă camere şi apartamente, existau o cafenea, un restaurant şi o cofetărie. La 1900, parcul central arăta altfel şi se mai spune că, până în perioada interbelică, pe un colţ de stâncă de pe cetate exista un chioşc, dispărut ulterior. La cârciumile “Băltoaca” sau “Broasca Verde” consumaţia de bază era rachiul. Muşteriii erau ospătaţi de flăcăi care luau banii înainte de a servi şi duceau imediat tot ce încasau la tejghea.

Seniorii de la “Redout”

O clădire inexistentă astăzi, situată atunci pe strada Horea, undeva lângă fosta autogară, găzduia spectacole şi proiecţii cinematografice. Prima reprezentaţie a avut loc în 1907. Din toamna acelui an, proiecţiile se mută în sala “Redout”, ridicată în 1885. “Redout” avea o încăpere mare în care se organizau concerte, baluri şi reprezentaţii teatrale. Mai avea o cafenea, patru camere diverse şi o curte mare. În faţă era un cerdac-terasă, unde stătea lumea bună şi tot acolo cântau lăutarii, iar în curte exista o grădină de vară. Localul avea două sute de locuri. În anul 1910 clădirea este demolată, pe locul ei ridicându-se teatrul. Clădirea teatrului arată în prezent aproape la fel ca în urmă cu un secol.
Teatrul Orăşenesc Cinematograful “Arta”, aşa cum se numea atunci, avea o sală de spectacole cu scaune pluşate şi 24 de loje, o scenă mare şi dublu paviment, oferind posibilitatea de a fi folosită şi ca sală pentru baluri. Când erau organizate spectacole, în loje, la parter, pretutindeni era lume şi, printre alţii, se aflau şi câteva dintre principalele personaje ale acestei istorii.

Magna Curia avea o poartă

Prin 1897, se pregăteşte terenul pentru construirea clădirii tribunalului, moment în care se înlătură edificiul porţii exterioare a castelului Magna Curia, o clădire care încheia inelul dublu al zidurilor de incintă ce înconjura castelul propriu-zis. Singurele detalii sunt cunoscute dintr-o fotografie publicată în 1913, anterioară demolării, în care poarta apare încoronată cu un fronton triunghiular, decorat cu o nişă în mijloc. Poarta cunoscută din fotografia din 1913 avea două deschideri, una pietonală şi alta pentru căruţe, încheiată în arc semicircular, decorat cu un scut.

O altă clădire care s-a păstrat aproape intactă este biserica reformată de pe strada Gheorghe Bariţiu. Construirea bisericii are o poveste lungă. Iniţial, a existat o alta, despre care se spune că, la începuturi, ar fi fost ortodoxă şi că Ioan Corvin îi purtase o grijă deosebită. Biserica veche a fost demolată, iar la o distanţă de aproximativ o sută de metri, s-a construit, între anii 1908 şi 1910, biserica reformată pe care o vedem astăzi. În partea stângă a peretelui interior se află încastrată piatra de mormânt a soţiei comandantului Cetăţii Deva, Dominic Dobo, moartă din cauza ciumei împreună cu copilul ei nou născut. Ea conţine cunoscutul text: “Pe când era stăpân peste dacii şi geţii care locuiesc în munţi” (“Cum regeret Dacos monticolasque Getas”), cu referire directă la moşiile pe care nobilul le deţinea în satele româneşti din zona Poiana Ruscă.

În 1929, Doctor Petru Groza cere primăriei permisiunea de construire a unei case cu etaj în str. Avram Iancu, în locul alteia vechi, aflate în curs de demolare. Lucrările au început apoi, pentru ca în iarna lui 1931, doctor Groza să solicite şi să primească permis de locuit în casa existentă şi azi.

Oraşul de altădată is a post from: Orașul Deva * blog

După 100 de ani… is a post from: Orașul Deva * blog

Clădirea galbenă din stânga i-a luat locul vechii clădiri care găzduia Hotelul Central:

Click aici pentru a vedea toate fotografiile în slideshow.

Deva de altădată [I] is a post from: Orașul Deva * blog