Dacă s-a anunțat cod galben de căldură, caniculă și soare arzător [redundanță intenționată, este atât de cald!], toți cocalarii, cu mic, cu mare, se duc la plajă. Cu mașina, bineînțeles. Unii profită de faptul că mașina este lângă râu și o și spală, că doar ecologia nu se învață în școală. Pe Laru nu-l interesează că zoaiele rezultate din spălarea mașinii lui ajung în aval, la ceilalți oameni sau coca ieșiți la plajă sau la o baie în râu.

Laru s-a hotărât, deci, să nu stea în casă. Și-a anunÈ›at prinÈ›esa femeia că azi vor ieÈ™i la un picnic [cu ceafă de porc la grătar], È™i-a chemat coca-prietenii È™i s-au urcat în maÈ™ina furată cumpărată “de dincolo”. Aici începe distracÈ›ia.

Zece minute și-a așteptat coca-prietenii, cu motorul pornit, strigând, din când în când, te miri ce. Nimic care să poată fi deslușit, important era să-l audă și mai ales să-l vadă fraierii ăia de vecini. La un moment dat, Laru și-a rupt tricoul de pe el, gest însoțit de următoarele cuvinte:

“Băga-mi-aÈ™ p*la-n tricoul tău!”. Da, erau copii mici pe lângă el È™i nu, nu cred că era tricoul altcuiva [poate al nevestei, precum chiloÈ›ii din banc?], dar Laru a vrut să epateze cumva È™i ăsta a fost singurul mod în care a reuÈ™it s-o facă. ÃŽn general, când îți bagi ceva în lucrurile cuiva, înjurătura i se adresează È™i celui care deÈ›ine obiectele respective. Laru s-a înjurat singur, dar nu È™i-a dat seama.

His name is Laru. Coca Laru.