Astăzi, la Oficiul poştal Deva 1, pe la ora 15.30, era linişte şi pace. Atât de linişte, încât o clientă a întrebat dacă nu e cumva închis [pauză de masă, chestii]. Nu era închis, dar vreo trei angajate tocmai îi ceruseră voie şefei să plece până la un magazin din apropiere. Iar şefa le-a dat voie ["Vă las, dar numai dacă-mi aduceţi şi mie ceva!"].

AÅŸa se face că, pentru a trimite un colet simplu – de fapt, un plic cu “regim” de colet – am stat nu mai puÅ£in de o jumătate de oră. ÃŽntâi, a trebuit să cumpăr plicul. Am avut marele noroc ca, la unul dintre ghiÅŸee, să mai găsesc plicuri speciale, cu “bule”. Am completat adresa pe plic, apoi una dintre angajatele PoÅŸtei Române mi-a strigat – nu ÅŸtiu de ce, că nu-i greÅŸisem cu nimic, doar cu faptul că o puneam la muncă, în timp ce alealalte erau plecate:

- Vez’ că tre’ să completezi ÅŸi avizu’ de trimitere [sau cum i-o zice la hârtia aia], don’ÅŸoară!
Îmi dă avizul, îl completez, apoi aştept să apară angajatele care, în timpul serviciului, plecaseră la cumpărături. Pentru că doamna care urlase la mine avea altă treabă. Au apărut angajatele, m-am postat în faţa ghişeului, dar ghinion. N-aveau încă chef să lucreze, aşa că m-au trimis la ghişeul 4, la aceeaşi doamnă fără chef. Îmi vine rândul, după încă vreo 10 minute, dar madama se uită la mine şi zice:

- Nu pot să vă iau plicul ăsta, pentru că aţi scris adresa destinatarului cu roşu!
- Daţi-l încoace că scriu cu albastru peste.

După alte trei minute, am scăpat. Dar am stat 30 de minute în oficiul poştal ca să trimit un plic. De ce?